|
|
Storia d'u briganti Musulinu
Poviru sbenturatu Musulinu
ammenzu a ‘sti muntagni straviatu
senza di fari mali, poverinu,
di la Forza venìa pressequitatu.
Aju la testa china di penzéri
no’ notti e no’ jornu pozzu riposari
pressequitatu di li carbinéri
chi già pe’ fforza mi vonnu arrestari.
Aju sartatu muretta cu’ senteri
e attri ancora ca ‘nd’aju a sartari:
‘na sula cosa mi porta doluri,
essiri luntanu d’i me’ genituri.
Me’ mamma mi criscìu cu’ tantu amuri
e ora eu ca l’eppi ‘a bbandunari!
Pe’ curpa di li genti tradituri
puru a me’ patri ca l’eppi a dassari.
‘Na grazia vi cercu a vui, Signuri,
e chista chi vi cercu m’ati a fari:
mu ‘ncuntru a’ ncunu di li me’ parenti:
doppu, se moru, morirò cuntenti.
Pari ca viju genti, di luntanu:
allura muschettu meu stamundi attenti,
allura muschettu meu stamundi attenti,
vidimu cu’ è bbonu pemmu passa avanti.
Se esti unu pe’ nui non esti nenti
è comu nuci ‘nt ‘a saccu vacanti.
Pari me’ patri, se non fazzu erruri,
iju pari ca è, a lu caminari;
allura vi ringraziu a vui Signuri,
mentri ch’è iju lu vaju a ‘ncuntrari.
“Scusatimi e facitimi un favuri...”
Di servu mi potiti cumandari!
“Pe’ grazia ,di vui vorrìa ‘n cunsigghiu
mu vaju pe’ Gallina addù mi pigghiu.”
E comu vui di mia cunsigghiu voliti
sendo ca vui di mia cchiù randi siti?
“Figghiu, ca non t’avìa ricanusciutu
cu ssu cappeju e cu ‘ssa gran barvazza:
d’arrassu mi parivi nu romitu
oppuru un cacciaturi di ceddazza!
Figghiu, veni ora ‘nt’a li me’ brazza,
c’avi quattr’anni chi non parlu cu ‘ttìa,
quattr’anni ‘nd’avi chi non parlu cu ‘ttìa
figghiu, mancu la vuci ti canuscìa!”
Dicitimi com’é la mamma mia,
li me’ soruri cu li me’ parenti.
“Figghiu, ca simu tutti siddijati
figghiu, pensando a ‘ttìa simu dannati.
Li nostri mura sunnu ‘ncatinati
di guardii, carbineri, e di sordati.
Sunnu daveru ‘ncatinati forti
li nostri mura, cu li nostri porti:
ca non potimu fari ddu’ pedati
d’appressu nd’i vidimu, com’e morti.
Figghiu, mu vegnu ‘ccà nd’eppi a penari,
miraculu di Ddiu potti scampari.
Sendu ca mi trovava a Badolari
mi dissi ammìa lu sindacu d’Arduri:
«partiru milleccincucentu militari,
tutti fureri, e capuralmaggiùri!»
Allura eu mi misi a caminari
e chi caminu su’ quarantott’uri.”
Vajitivindi, patri, e stativi bbonu;
a mamma e soru, mi li salutati.
Dicitinsi ‘na preghéra ‘i Sant’Antoni
pemmu mi guarda ammenzu a sti sordati.
Supra ‘a ‘nu sordu tutti sti sordati,
e cchiù di la mità sunnu pagati.
Chiamativilli, a tutti sti nimali
ca a unu a unu i mandu allu spitali;
ca pe’ pigghiari ammìa si vonnu scali
e puru è trapazzusu lu caminu,
e puru è trapazzusu lu caminu
e pe’ pigghiari a Peppi Musulinu.
Eu non disiju no’ carni e no’ vinu;
tabaccu, pozzu armari un putichinu;
armi ‘nd ‘avimu pe’ li occasioni,
si ‘ndi potimu dari soddisfazzioni!
Vaju girandu ammenzu a ‘sta campagna
sempri cu lu penzéru di Camagna;
no’ nesci fora no, ca si brigogna,
no’ nesci fora no, ca si spagna:
se nesci fora di sangu s’abbagna
e non si va ‘n galera cu’ menzogna.
Se poi Cristu la so’ vita si sparagna
non mi diciti ca sugnu carogna!
Eu sacciu quandu fu lu me’ sali
tandu la pena mia, lu cchiù doluri:
‘ntisi vint’anni di bagnu penali,
davant’all’occhi mi calaru ‘i veli!
Tandu su’ diventatu ‘nu nimali,
mentri chi era ‘na lapa di meli.
Ma doppu chi nescìa di quelli porti
c’aju scassatu cu’ manera ed arti,
di li carogni si damu la morti,
genti dabbèni li dassamu ‘i parti.
Ca eu fazzu comu faci lu scurzuni:
non mi toccati ammìa, ca non vi toccu;
sennò, cu ‘nd’avi ‘a corda attacca ‘o porcu!
E se San Petru sona la campana
mara la pecura c’avi a dari ‘a lana!
Lu Briganti Peppi Musolino, Re dell'Aspromonte: La Muttetta
Cuè cuè chi si 'nvicina pari lu canusciu a lu caminu ...
Vui siti grandi edeu su picculinu su vostru figghiu Peppi Musulinu ...
|
|